Modul in care ne raportam la Dumnezeu influenteaza relatiile noastre. Calitatea partasiei noastre intime cu Dumnezeu se cunoaste in relatia cu aproapele nostru. De asemenea orice comportament sau cuvant rostit ne poate inalta sau ne poate cobora in relatia cu Dumnezeu. Cei care suntem calauziti de Duhul Domnului  suntem constienti de lupta crancena care se da intre firea noastra pamanteasca si indemnurile Duhului; am experimentat-o. In Matei 26:41, Isus cand era in gradina Ghetsimani le-a spus ucenicilor somnorosi care erau cu el: “ Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa”.  Cred ca cel mai des constientizam neputinta carnii, in relatii. Aici calcam stramb de cela mai multe ori, uneori chiar fara sa fim constienti. Daca am citit, cel putin o data, de la inceput la sfarsit cartea Proverbele lui Solomon, am putut vedea, ca cele mai multe indemnuri  sunt referitoare la DECIZIA de-a fi intr-un anumit fel, de-a avea o anumita conduita, de-a ALEGE calea cea dreapta, calea intelepciunii. Calitatea relatiilor pe care le avem, modul in care ii privim pe cei de langa noi, reprezinta un indiciu important al profunzimii relatiei noastre cu Domnul. Cu cat ne apropiem mai mult fiintele de lumina care este Hristos, cu atat e mai usor sa se vada pacatul si murdaria din ele. Poate cineva spune ca este “ok” cu Dumnezeu, ca are partasie cu El in fiecare zi, dar daca traieste in ipocrizie poate cu scopul de-a da bine in fata fratilor, sau daca il defaimeaza pe fratele lui vorbindu-l pe la spate, atunci acel “ok” e o minciuna si inchinarea lui inaintea lui Dumnezeu nu este primita. “..cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan 4:24). Minciuna reprezinta falsificarea adevarului, indepartarea oricat de mica de la adevar, denaturarea sau ascunderea adevarului. Diavolul este expert in ale minciunii. Este multumit daca reuseste cat de putin sa denatureze adevarul sadit in inimile noastre; poate nascoci tot felul de scuze ca sa nu ne pocaim cu adevarat si sa traim in minciuna. De aceea este important sa cunoastem Adevarul ca sa nu ne abatem de la el nici un pic. Adevarul ne va face liberi de orice lucru care ne leaga si ne impiedica sa avem partasie in Duhul.  Cand avem ganduri rele fata de fratele nostru si ne comportam cu el ca si cum l-am iubi, suntem ipocriti, vicleni, mincinosi. In Proverbe 10:18, Solomon, prin intelepciune pe care i-a fost data de Dumnezeu ne spune: “Cine ascunde ura, are buze mincinoase” iar in Proverbe 15:26 scrie “Gandurile rele sunt urate Domnului”. Proverbe 17:20 – “Cel cu inima prefacuta nu gaseste fericirea”. Domnul Isus Hristos a condamnat foarte aspru fatarnicia si pe cei fatarnici. “Vai de voi carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinlauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie” (Matei 23:27). Apostolul Pavel ii indeamna pe crestinii din Roma: “Dragostea sa va fie fara prefacatorie; fie-va groaza de rau si lipiti-va tare de bine” (Romani 12:9). Te poti preface ca iubesti? Se pare ca da, si cred ca nu ne este strain acest lucru. Haideti sa lasam la o parte orice viclesug, orice ipocrizie si orice vorbire care are chiar si un strop de minciuna in ea. Sa lasam la o parte mastile si sa fim reali, adevarati caci in Dumnezeu nu este minciuna; El nu poate sa minta si toate caile Sale sunt adevarate. “Doamne cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?-Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia Lui Dumnezeu si spune adevarul din inima.  Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau si nu arunca ocara asupra aproapelui sau”( Psalmul 15:1-3). Traiesc in adevar sau in minciuna?

 

Ioana Fărcaş
martie 2010