Mama, este fiinţa umană pe care Dumnezeu a ales-o să vin eu pe lumea aceasta. Este un lucru uimitor acesta! Oricât aş încerca să înţeleg dragostea ei, mă depăşeşte! În ea, e dragoste de Dumnezeu. Nimic nu o poate echivala. Sacrificiile, suferinţele, zâmbetul, grija, rugăciunile, lacrimile, măngâierile, cuvintele, suspinul, toate aceste comori ale mamei sunt preţioase pentru mine.

Mama, chipul unui înger veşnic viu! Chipul ei niciodată nu va muri. Nimic valoros nu va avea sfârşit. Mama, este viaţă din viaţă. Un izvor divin de viaţă ales de Dumnezeu pentru a coborâ din Cer pe pământ existenţa, ceea ce umanul nu va putea niciodată inventa.Ea este întruchiparea dragostei pe pământ.

Mama, este tot ceea ce e deajuns în lumea aceasta. Când ai nevoie de ceva ce nu poţi cuvânta, vei găsi la ea necuvintele care îţi vor revigora întreaga fiinţă. De ce? Pentru că mama, e special aleasă pentru aceasta. Nimic nu va putea înlocui dragostea ei. Chiar dacă va veni şi momentu unei scurte separări, dragostea ei e pururi in inima noastră. Dragostea ei e dragoste de Dumnezeu care rămâne veşnic.

Mama, nu e ceva opţional. Nu o alegem noi însă este exact ceea ce aveam noi nevoie. Este perfectă! Întotdeauna te va surprinde prin ceea ce este ea. De ce? Este darul perfect a lui Dumnezeu pentru mine, pentru tine! Dacă cumva o uiţi, ea nu te uită, dimpotrivă te va căuta. Dacă vei merge departe de ea, ea nu va sta departe de tine.

Mama, merită ce avem noi mai bun de dăruit pentru ea. Iubeşte-o! Preţuieşte-o! Caut-o!

Mama, este singura floare al cărui parfum este inconfundabil. Ţine-o cât mai aproape de tine! Ea, niciodată nu se va usca. Va rămâne veşnic verde şi plină de viaţă.

Mamă, te iubesc!