III. Tânărul: chitanță a prezentului, sau bilet spre viitor?

(o continuare a continuării)

Ai auzit ce tânăr excepțional se află printre noi? Ai primit cartea lui de vizită? Nu are certificat de naștere, nici carte de identitate sau de alegător, nici cod numeric personal, nici viză internațională. Tratează bolnavii prin metode neatestate de autoritățile medicale competente, fiind considerate neștiințifice; vindecă orice maladie: de la simpla gripă la cancer și sida, de la simpla îngrijorare la mitomanie sau sindromul Münchaussen, fără specializare în domeniu; prin cazurile de boli incurabile pe care le-a rezolvat, slăbește încrederea populației în medicina convențională. Casele ruinate și podurile frânte dintre inimi zdruncinate, constituie calificarea lui: reabilitează și transformă totul, fără licență de inginer constructor. Dăltuiește caractere pentru cer, fără absolvirea unei facultăți de artă. Hrănește miliarde de oameni și ajută pe săraci, fără facturi sau doctorat în asistență socială. Scriptic, nu ține evidența contabilă asupra veniturilor și cheltuielilor, nici nu a alcătuit vreun bilanț financiar. La fiecare recensământ a fost de negăsit, sustrăgându-se de la orice înregistrare. Și mai mult: vindecă fără taxe de spitalizare, reabilitează fără acorduri de antrepriză, transformă fără convenții de know how și hrănește fără contracte de sponsorizare. La sfârșitul veacurilor, intenționează să mântuiască lumea, fără să prezinte vreun proiect care să fie aprobat de forurile autorizate. Cartea lui de vizită a citit-o un sfânt numit Ioan. Iată ce scrie pe ea:
v  Numele și Prenumele: Eu Sunt - „Pâinea Vieții”, „Lumina Lumii”, „Ușa oilor”, „Păstorul cel Bun”, „Învierea și Viața”, „Calea, Adevărul și Viața”, „Adevărata Viță”; sau: „Vindecătorul cancerului meu”, „Domnul inimii mele zdrobite”, etc.;
v  Funcția: „«Învățătorul și Domnul»”;
v  Prima reședință permanentă:„Am ieșit de la Tatăl... mă duc la Tatăl”;
v  Adresa temporară: „am venit în lume... acum las lumea”;
v  A doua reședință permanentă: „Noi vom veni și vom locui împreună cu tine”;
v  Contact: „cere orice vei vrea și ți se va da”.
El este Marele Alpha. Grandiosul Omega. Golgota Îi e trecutul; Învierea - prezentul; Slava - viitorul: totuși nu are nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții. Este Marele Caracter: Personalitate; Moralitate; Spiritualitate. Este Ghemul cu firul dragostei înfășurat. Misterul. Preaiubitul inimii. Libertate Universală. Îl vei întâmpina cu un „Aleluia” din creștet până-n tălpi?       
4.      Caracterul: cartea de vizită a tânărului
Văzând un tânăr frumos care vorbea nepoliticos, Diogene, filozoful, l-a apostrofat: „Nu ți-e rușine să scoți un pumnal de plumb dintr-o teacă de fildeș?” Iată că întâlnim iarăși evocatorul „inel de aur pus în râtul porcului”! „Caracterul este ceea ce ești”, a spus John C. Maxwell. Evanghelistul Moody l-a numit „ceea ce ești pe întuneric”. Poetul Novalis l-a definit ca „voință perfect educată”. Cineva l-a etichetat astfel: „o carte de vizită nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul ființei tale, care te arată oriunde, oricând și oricui cine ești.” Acest ansamblu de atitudini-valori, care se structurează prin interacțiunea persoanei cu mediul socio-cultural și are trăsături globale ca: originalitatea, unitatea, bogăția sau tăria, este opera unuia dintre cei doi sculptori care își dă concursul din Geneza 3 și până azi, la imprimarea caracterului său pe tabula rasa a inimilor tinere.

„Coperta și pagina de titlu – iată ce reprezintă viața noastră pe pământ; abia la sfârșitul ei, începem primul capitol al unei povești magnifice pe care nimeni de pe acest pământ nu a citit-o, care nu are sfârșit și în care fiecare capitol este mai bun decât cel dinainte”. Drag tânăr, aș vrea să cred că viața ta pe pământ nu zboară la întâmplare, asemenea unei chitanțe fără valoare, care, purtată de vântul sorții, ajunge în lada cu deșeuri a universului. Sper că îți trăiești viața cu folos, și nu o irosești asemenea lui Rip Van Winkle, personajul nuvelei lui W. Irving, care a adormit pe când George III al Angliei conducea America, și s-a trezit din somn doar când George Washington era deja președinte al Statelor Unite. O „liniște nepăsătoare”: iată vina Sodomei; și ce va fi cu tine, dacă stai nepăsător?    

Wedding song - Ela & Mihai Coldea: "Cel care a dat viață-n dar" 
Refren: El a promis prin Cuvântul Său, va fi cu voi prin orice rău
Să vă amintiți că vă e sprijin, e credincios până la sfârșit.

Scris de Matca

Era toamnă. Mândru că a ajuns în anul II, tânărul politehnist a început să discute cu o tânără, studentă la Științe Economice. S-au dus în vizită la părinți; localitățile lor se învecinau. El a mers în misiune în satul ei: a predicat la biserică, și s-a simțit bine la ea acasă. Au plecat spre Cluj. Părinții lui au uitat să-i dea bani; abia dacă i-au ajuns de bilet la tren. Dar era cu ea: ce mai conta? Era cât se poate de atent; adânc emoționat; bucuros. Ajunși în Cluj, s-au urcat în troleibus. El nu și-a luat bilet. Ea nu l-a întrebat nimic: credea că are abonament. Orgoliul de bărbat nu l-a lăsat să vorbească. După două stații, au auzit: „Biletele la control!” Cuvintele i-au căzut pe timpan ca ghiulelele turcilor asupra zidurilor Constantinopolului. O întreagă Niagară de sânge i-a năvălit în obraz... „Nu... am... bilet...”, a îngăimat el. A fost poftit să coboare la Regională. „Amendă!” Și a primit chitanța. Apoi, altă chitanță după câteva zile: „Îmi pare rău... Nu cred că vom fi împreună NICIODATĂ!” A auzit bine? Niciodată? Așa s-a întâmplat. A plătit chitanțele, și nu mai vrea să aibă de-a face cu ele NICIODATĂ. Dacă le mai păstrează încă în sertarul amintirii, e doar ca dovadă clară a onestității. Dar, în orice caz, nu le mai bagă în seamă.
Există un musafir care ne vizitează în fiecare clipă, și căruia, totuși, îi zărim doar umbra. Aduce pui de om inexistenți: înghesuiți în case nezidite, șoptind, strigând vorbe nerostite și arzând în iubiri încă neiubite... Tributar unei transmutări permanente, de îndată ce îl întâlnim, își schimbă în profunzime esența. În noua sa ipostază se apropie tiptil, cu un veșnic surâs neprevăzut, și adesea, mâinile lui țin o jucărie orăcăitoare: omul. Acestuia îi taie chitanțe, și zâmbind senin, îl taxează...
Și pentru că are obiceiul de a veni neanunțat, avem oîntrebare pe care i-o adresăm: tânărul. Va fi omul care tocmai se formează - un răspuns binecuvântat dăruit nouă de către acest musafir ciudat? Viitorul, pentru că acesta e numele lui, ne va răspunde dacă va fi așa sau nu; el va veni cu răspunsuri în persoana prezentului – umbra lui. Răspunsurile? Oameni fără caracter: necredincioși, amăgiți, imorali, sau oameni de caracter: credincioși, îndrăgostiți de Dumnezeu, cu inima curată.
Clement Alexandrinul spunea că Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu, tânăr drag, să înveți de la un om cum poate omul deveni ca Dumnezeu. Din cauza aceasta, un al treilea motiv pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți (alături de cel al moralității și cel al mortalității), este următorul: Ce vor fi tinerii depinde cel mai probabil de ceea ce sunt acum, dar ei par să uite acest lucru.
Te invit să citim împreună gândurile omului lui Dumnezeu J. C. Ryle, episcop de Liverpool, prin care se adresa cu durere tinerilor din secolul XIX. Și pentru că Duhul Sfânt a scris ceva special unei biserici tinere din vremea lui Pavel, consider că două dintre concluziile Lui pot constitui pe bună dreptate subtitluri adresate ție, drag tânăr: un avertisment și un îndemn (1 Cor.16:13). Vom conchide cu acest îndemn, iar data viitoare, dacă va voi Domnul, vom continua tema aceasta.

1.      Un avertisment: veghează!
„De ce să veghez?” – te vei întreba. Pentru că, știi tu: gândurile devin cuvinte, cuvintele – acțiuni, acțiunile – obiceiuri, obiceiurile – caracter. Iar caracterul îți va deveni fie captivitate, fie libertate: îți va atârna aripi de plumb, sau te va înzestra cu aripi de înger; cu alte cuvinte, dragă Icar, îți va hotărî destinul. Și aici, nu uita: destinul conduce jumătate din viața omului, iar caracterul cealaltă jumătate. De la gând la destin, caracterul devine steaua polară a vieții tale!  

1.1.            ... asupra caracterului tău!
„Tinereţea este anotimpul în care se plantează maturitatea, acea parte a scurtei vieţi omeneşti în care se modelează caracterul, punctul de cotitură în istoria minţii omului.
După mugurul care răsare ne putem da seama ce fel de copac va creşte, după flori ne putem da seama ce fel de rod va avea, primăvara evaluăm recolta verii, dimineaţa judecăm ziua ce va urma, iar după caracterul tânărului putem să ne dăm seama cum va fi când va ajunge la maturitate.
Drag tânăr, nu te lăsa înşelat. Să nu crezi că, după placul inimii, poți sluji poftelor şi plăcerilor la începutul vieţii, iar apoi să mergi şi să‑I slujești lui Dumnezeu cu inima împăcată spre sfârşitul vieţii. Să nu crezi că poţi trăi ca Esau şi să mori ca Iacov. E o insultă îngrozitoare să crezi că poți da lumii şi diavolului floarea tăriei tale, lăsându‑I Regelui Regilor rămăşiţele inimii, resturile puterilor tale. E o insultă îngrozitoare, şi s‑ar putea să descoperi aceasta în paguba ta.”
1.2.            ... hotărându-ți destinul!
„Îndrăznesc să spun că plănuiești să te pocăiești mai târziu. Nu îți dai seama ce faci. Îți faci planuri fără Dumnezeu. Pocăinţa şi credinţa sunt darurile lui Dumnezeu, dar sunt daruri pe care uneori El le reţine, atunci când au fost oferite mult timp fără să fie acceptate. E adevărat, nu e niciodată prea târziu pentru pocăinţa autentică, dar te avertizez în acelaşi timp că pocăinţa venită târziu rareori e autentică.