02 Dec 2008 |
|
| ...şi cu drag îmi aduc aminte de primii paşi ai studenţiei! Urmează să „sărbătoresc" a 5-a aniversare de începere a anului universitar! Prima, parcă a fost cea mai emoţionantă: sunt student, parcă era o minune (de fapt, chiar a fost)! Credeam că impresiile de liceean şmecher le-am lăsat undeva la ieşire din Cluj, credeam doar! Ce era nou pentru mine în mediul universitar a devenit în scurt timp rutină, de parcă toată viaţa fusesem student! Când mă gândesc la primul an de facultate nu pot uita că eram boboc...aveam „răţoii" mai mari care repede au uitat că au fost şi ei boboci! A trecut „bobociada", am devenit şi eu un „răţoi" căruia de multe ori îi plăcea să ajute „bobocii" să crească şi ei în grad! În fine, eram student, şi asta îmi „ocupa" tot timpul! Au trecut cei patru ani de studii fără să-mi dau seama că timpul trece şi când nu faci nimic, şi când nu-ţi mai vezi capul(bine, în cazul meu, urechile) de treburi! Am fost student, şi de săptămâna următoare voi fi din nou boboc! Din nou student, dar ce folos? Dacă la sfârşitul alergării mele, mi se va spune frumos: „Degeaba ai fost student..." şi mi se va arăta un loc, undeva jos, unde, probabil mai sunt mulţi alţi studenţi, care degeaba au trecut prin studenţie!? Da, avem dreptate când spunem că anii studenţiei sunt cei mai frumoşi ani din viaţă; totuşi, cuvintele „degeaba eşti student" pot fi o realitate, o realitate crudă pentru mine, pentru tine domnule student, domnişoară studentă! Vor trece 3, 4, 5, 6 sau poate mai mulţi ani după care, vorba vine, voi deveni teolog, arhitect, medic, mare bancher, avocat, psiholog, politician, inginer, kinetoterapeut, pastor (sau poate doar cioban)! Anii trec, dar oare am terminat facultatea sau facultatea ne-a terminat pe noi? E frumos începutul, dar mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui! Ce folos, teolog fără Hristos? Ce folos, păstor fără Hristos? Ce folos, inginer fără Hristos? Ce folos, medic fără de Hristos? Ce folos, student fără de Hristos? Ce folos? Ce folos ca cei mai frumoşi ani din viaţă să-i trăiesc degeaba? Pentru ce? Pentru o diplomă care odată va arde în foc? Pentru o diplomă despre care, la judecată, nu mă va întreba Hristos dacă am originalul, sau cel puţin o copie legalizată la mine, pentru ce? Vorba unui prieten: „Fără Hristos, viaţa-i o pierdere de viaţă!" Fără Hristos, degeaba eşti student, fără Hritos bucuria ta din facultate, bucuria ta de mare student/ă va fi una efemeră pe pământ şi va fi transformată într-un oftat veşnic, pentru că degeaba ai fost student! Fără Hristos diplomele noastre nu au valoare... Începem din nou facultatea; vom merge din nou la cursuri cu bucuria specifică studentului; cei care acum păşesc pentru prima dată în universul studenţilor, vor privi poate la mine, poate la tine! Oare ce vor vedea ei? Un student care îşi pierde viaţa prin facultate, sau un student eminent în care imaginea lui Hristos este din ce în ce mai vizibilă!? Dumnezeu cu siguranţă nu mă va întreba cu ce notă am promovat examenele, dar sunt convins că voi da socoteală de metodele prin care am promovat examenele... Profesorii ne vor privi, prietenii ne vor privi, colegii ne vor privi...şi să ne gândim că în spatele tuturor privirlor focalizate spre noi, stau ascunse cuvintele: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus"! Domnule student, am vrea să-L vedem pe Isus! Domnişoară studentă, am vrea să-L vedem pe Isus! Iubiţii mei prieteni studenţi, aş vrea să ne vedem cu toţii în raiul lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Cel pentru care am trăit în studenţie, pe Cel pentru care am trăit zi de zi... Mihai Creţa,
|
...
.jpg)
