E ziua Lui, şi stă afară...

Dec

2008

Articole - Studii & teme biblice

Scris de Mihai Creţa

Ne place atât de mult să arătăm cu degetul spre locuitorii oraşului Betleem – cum nu au deschis uşa, Celui pe care de altfel îl aşteptau, lui Mesia!? Câtă răutate în ei, ce plini de egoism, cât spirit de afacerişti era în ei – ce să câştige de la un biet tâmplar lângă care stătea o biată femeie însărcinată? „Aşteptăm pe un altul la noi în casă, poate poate pică ceva...”

Şi continuăm să arătăm spre cei care acum 2000 de ani l-au lăsat afară pe Mântuitorul! În casa de poposire NU ERA LOC PENTRU EI! Ce trist, dar totuşi s-a întâmplat atunci, demult! Ce a fost va mai fi, spune Sfânta Biblie – să fie oare adevărat? Oare experienţa din trecut se repetă şi astăzi? Noi suntem un popor tare sufletist, dacă se năştea Mântuitorul în vremea noastră cu siguranţă găsea loc de găzduire...să fie oare chiar aşa!?

Suntem oameni şi avem abilitatea de a juca teatru; spunem că suntem veseli că s-a născut Domnul Isus, dar inima noastră ascunde multe alte lucruri, astfel ne bucurăm că vine „veşnicul” moşu, ne bucurăm de un brad, ne bucurăm să dăruim, ne bucurăm când primim, ne bucurăm că în casa noastră sună colinde – şi nu sunt lucruri rele, păcătoase, dar totuşi noi sărbătorim naşterea Mântuitorului, e ziua Lui, şi stă afară!

E sărbătoare, şi toţi un strai mai bun şi-au pus

Se cântă, se ciocnesc pahare...

Dar, unde? Unde? Unde e Isus?

E ziua Lui, şi stă afară! Nu mai avem loc pentru El, suntem prea preocupaţi cu colindele, cu prăjiturile, cu prietenii, mai bine îl lăsăm afară! Chiar dacă nu afirmăm aceste cuvinte, o dovedim deseori prin faptele noastre, prin atitudinile noastre...e ziua Lui, şi stă afară!

„Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

Care glas? Că noi nu mai auzim nici măcar bătaia...sună prea tare melodia de la instalaţia din brad, merge prea tare muzica care păstrează mediul sărbătoresc, nu-Ţi mai auzim bătaia, Părinte...de glas ce să mai vorbim! E ziua Lui, şi stă afară!

Poate spui că Îl laşi şi anul acesta afară, pentru că nu ai ce să-I dai – şi tu eşti un român generos, nu poţi să nu-i dai nimic! Dumnezeu aşteaptă să-i dai chiar puţinul tău, pentru că El foloseşte resursa ta pentru a face minuni. Un toiag în mâna unui „bâlbâit” – Dumnezeu s-a folosit de puţinul pe care îl avea Moise pentru a despica stânca, pentru a despărţi Marea Roşie; o praştie în mâna unui copilaş – Dumnezeu s-a folosit de puţinul pe care îl avea David pentru a ucide acel munte de carne păgână; un grajd în posesia unui hangiu – un umil grajd, lucru neînsemnat pentru acel hangiu, Dumnezeu s-a folosit de puţinul din posesia hangiului pentru a se naşte Cel care urma să aducă mântuirea! Hangiul I-a dat umilul grajd lui Dumnezeu, şi Dumnezeu l-a trecut în istorie! Dar tu? Tu ce-I oferi?