Esti sigur ca nu exista Dumnezeu? Îmi spui ca asa dovedeste stiinta ? Dar care ramura a stiintei a dovedit asa ceva ? Poate astronomia, stiinta care se ocupa cu Universul mare, cu macrocosmosul?

Johannes Kepler (1571-1630) este considerat fondatorul astronomiei moderne, dar el a fost un credincios care Îl adora pe Dumnezeu. Iata cuvintele Lui : "Stralucite Maestru al lumii ! Privesc uimit lucrarea minunata a mâinilor Tale !"

Sir Isaac Newton, (1642-1727) este descoperitorul legii gravitatiei, prin care s-au pus bazele întelegerii miscarii corpurilor ceresti. El este si autorul unor lucrari de mare valoare în domeniul fizicii si matematicii. A descoperit legea dispersiei luminii si a pus bazele calcului diferential si integral. Dar stiati ca el a fost si un bun credincios în Dumnezeu ? Noi îl cunoastem ca pe un mare savant care a cercetat tainele Universului, dar putini dintre noi stiu ca, în acelasi timp, el a fost si un cercetator pasionat al tainelor Sfintei Scripturi. Manuscrisele unor lucrari teologice scrise de el, sunt cercetate si astazi de catre specialisti. Pe piatra funerara a mormântului sau, din catedrala Westminster, sunt scrise aceste cuvinte :

"Interpret sârguincios, întelept si corect al naturii si al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa el a afirmat maretia lui Dumnezeu Cel Atotputernic, iar prin caracterul sau, exprima simplitatea Evangheliei."

Poate îmi vei spune ca acestia au fost oameni care au apartinut trecutului, însa oamenii de stiinta de azi nu mai cred. Ba cred ! Poate spune cineva ca Albert Einstein (1879-1955) nu a fost unul dintre cei mai mari savanti ai vremii noastre ? Dar si el a crezut în Dumnezeu. Iata ce afirma el : "Religia mea consta în umila admiratie a nemarginitului Spirit superior, care se reveleaza pe Sine în amanuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare sa le pricepem cu mintea noastra slaba, neputincioasa. Aceasta profunda convingere emotionanta a prezentei unei Forte Rationale superioare care este revelata în necuprinsul Univers, formeaza ideea mea de Dumnezeu."

Prietenul meu, esti student, esti licentiat, esti profesor, sau cercetator stiintific ? Esti unul dintre cei convinsi de propaganda agresiva ateista si de aceea îl negi pe Dumnezeu ? Nu-ti dai seama ca raspunderea ta este mult mai mare decât a ciobanului analfabet de la stâna de oi ? Tu puteai sa cercetezi pentru a afla daca Dumnezeu exista sau nu, dar te-ai complacut într-o trândavie intelectuala si, ca sa fii în ton cu altii, ai spus si tu ca nu exista Dumnezeu. Dorind sa te potrivesti gândirii la moda, ai ales sa fii vrajmas cu Dumnezeu ! Nu te-ai documentat, n-ai fost sigur, ci pur si simplu, ai tagaduit. Tu trebuia sa cercetezi, sa cântaresti dovezile "pro" si "contra," si de abia la urma, în mod sincer, sa tragi concluziile cuvenite. Si daca ai fi fost sincer, L-ai fi gasit pe Dumnezeu !

A fost o vreme când se credea ca în Sistemul nostru Solar sunt numai sapte planete : Mercur, Venus, Pamântul, Marte, Jupiter, Saturn si Uranus. În 1845, astronomul englez John Couch Adams (1819-1892) cercetând miscarea planetei Uranus, a descoperit anumite perturbatii ale miscarii ei, perturbatii care nu se încadrau în calculele astronomice. El a pus aceste perturbatii pe seama unei alte planete, nedescoperita înca. Aceleasi observatii au fost facute în anul urmator, 1846, de catre astronomul francez Urbain Le Verrier (1811-1877). El a reusit chiar sa calculeze anumite elemente ale planetei nedescoperita înca, publicându-si rezultatele cercetarilor pe 31 august 1846. Peste trei saptamâni, (23 sept 1846) astronomul german Johann Gottfried Galle (1812-1910), de la Observatorul "Urania" din Berlin, a reusit sa vada pe cer noua planeta, în locul indicat de cei doi astronomi de dinaintea lui. Asa a fost descoperita o noua planeta, planeta Neptun, o planeta care are un volum de 72 de ori mai mare decât al Pamântului, fiind foarte îndepartata de Soare. Ziarele vremii au spus ca aceasta planeta nu a fost descoperita mai întâi pe cer, ci "în vârful penitei" savantilor care i-au calculat existenta si câteva caracteristici, pornind de la deviatiile observate în miscarea planetei Uranus. Ulterior, printr-o metoda asemanatoare, a fost descoperita si cea de-a noua planeta a Sistemului nostru Solar, planeta Pluto. Si, cine stie ce ne rezerva viitorul în contiuare ?

Acum, atentie ! Pe baza unor deviatii, acesti savanti au presupus si apoi prin calcule au stabilit existenta celei de-a opta si a noua planete. Tot asa, daca te uiti în jurul tau la unii oameni, poti constata la ei anumite "deviatii" fata de felul în care traiesc ceilalti. Vei gasi ca exista oameni care nu înjura, nu traiesc în imoralitate si nu se complac în pacat. Pe seama cui pui tu aceste "deviatii"? Au fost crestini care pentru credinta lor au fost gata sa îndure batjocuri, ocara, schingiuiri, torturi groaznice, sa moara sfâsiati de fiare, arsi pe rug, spânzurati, taiati în doua cu fierastraul, sau decapitati. Si doar nu acesta era drumul pe care mergea lumea. Acestea erau "deviatii" de la felul de viata pacatos al tuturor celorlalti oameni. Oare nu trebuia sa tragi concluzia ca exista o Forta mult mai puternica decât focul si apa, mult mai puternica decât însasi viata, care îi facea sa ramâna credinciosi pîna la capat ? Puteai sa-L gasesti pe Dumnezeu, dar n-ai vrut. Ia aminte la cuvintele poetului crestin care spune

"Picatura-n marea vremii, nu conteaza crezul tau,

Adevarul nu se schimba, vrei, nu vrei,... e Dumnezeu."