Vom analiza în cele ce urmează câteva din efectele Logosului Divin în viaţa noastră de copii ai lui Dumnezeu.

Cuvantul Lui Dumnezeu este pentru om hrana sufletului aşa cum o numeşte Domnul Isus Hristos: ”Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Psalmistul privind la el si la Cuvântul Scripturii are un oftat si afirmă in Ps. 119:5 “O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduielilor tale.” Privind la această afirmaţie ne întrebăm de ce tânjea psalmistul, de ce avea dorinţa ca ţinta căilor lui să fie Cuvântul Lui Dumnezeu. Am privit mai atent acest psalm şi am observat că:

1)Cuvântul Lui Dumnezeu ne descoperă fericirea. Şi psalmistul afrma ca:”Fericiţi sunt cei ce păzesc poruncile Lui, Care-L caută din toată inima,” si este adevărat ca fericirea nu ne-o descoperă nici unul dintre lucrurile pe care lumea contemporană ni le oferă, ci aceasta ţine întrutotul de Dumnezeu. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este “Cartea Eclesiastului” (propovăduitorului) unde cel care a fost catalogat de Dumnezeu drept “cel mai inţelept om”, Impăratul Solomon, caută fericirea. Este omul cel mai în masură să facă acest lucru pentru că avea tot ce putea sa-I ofere lumea. El o cauta in toate domeniile:

in intelepciune, in stiintă, în desfrânari de tot felul, in bogaţii ş.a.m.d. După toate aceste căutări în finalul cărţii el ne îndeamnă să “ascultăm incheierea tuturor învăţăturilor” (Ecles. 12:13), sau domeniul in care se găseşte fericirea şi acesta este: “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile lui, aceasta este datoria fiecărui om” 197

sau altfel spus adevarata fericire se găseşte numai in Cuvântul lui Dumnezeu şi la Dumnezeu.

2)Cuvântul Lui Dumnezeu ne arată calea spre neprihănire.Ca om muritor, psalmistul este conştient de săbiciunuile lui, si de cât de mare este probabilitatea să se rătăcească pe cale. Totuşi însă dorinţa lui fierbinte este să păzească Legea lui Dumnezeu. Şi în versetul 7 ne spune că atunci când va învăţa legile dreptăţii Lui Dumnezeu va umbla cu inima neprihănită, si apoi se uită la tineri si de intrebă: Cum işi va ţinea tânărul curată cărarea?” Şi raspunsul vine imediat: dacă işi va indrepta viaţa dupa Cuvântul Lui Dumnzeu (Ps.119:9), căci acest Cuvânt este este o candelă pentru picioare si o lumină pe cale (Ps 119:105), iar cel care nu-şi indreaptă viaţa după el rătăceşte aşa cum afirma prorocul Osea: “Poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă”1 Nu există nici o altă cale care să ne conducă la Dumnezeu decât descoperirea pe care El o face prin Cuvântul Său.

3)Cuvântul Lui Dumnezeu ne motivează să nu mai pacătuim. “Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”² Dumnezeu nu ne-a creat ca să păcătuim, ci ne-a creat după chipul Său fiind caracterizaţi de neprihănire, dar in acelaşi timp ne-a dat şi posibilitatea de a alege cum vrem să trăim. Din nefericire omul a ales să

trăiască in păcat, dar şi aşa Dumnezeu nu ne-a lăsat, ci ne-a oferit o modalitate de a ne intoarce la el şi a trai conform standardelor Sale. Aceste standarde nu ni le oferă nimeni

altcineva decât Scriptura. John Phillips comentand acest verset afirma:

Cu cât cunoaştem mai bine Cuvantul lui Dumnezeu, cu atât îl vom iubi mai mult pe Dumnezeu. Cu cât Îl iubim pe Dumnezeu,cu atât vom iubi mai mult Cuvantul Său. Este o

scară în spirală care duce la slava cerească.

Trebuie să-I permitem Cuvântului lui Dumnezeu să-şi aşeze tronul în inimile noastre, să domnească în viaţa noastră ³

Când viaţa noastră si inima noastră sunt inundate de Cuvant, şi El este acela care ne conduce viaţa, adica luăm toate deciziile de zi cu zi în funcţie de Invaţăturile Scripturii, atunci vom putea ţine piept ispitei de a-L încălca. Acest lucru la determinat pe Iosif să reziste în faţa sugestiei nepotrivite pe care I-a făcut-o nevasta lui Potifar, afirmând: “Cum aş putea eu să fac un rău aşa de mare şi să păcatuiesc împotriva lui Dumnezeu.”4

Unii ar putea afima în conformitate cu raţionamentul lor: “si cei rău in asta, ce este greşit în

a ne iubi unul pe altul?” dar aceste lucruri nu au avut acces în mintea şi inima lui Iosif. Aici

se vede modalitatea prin care Viaţa lui Iosif era condusă de Cuvântul lui Dumnezeu.

4)Cuvântul Lui Dumnezeu ne oferă soluţii la toate problemele vieţii Acest Cuvânt este un ca un izvor nesecat pe care oricât l-ai citi si l-ai aprofunda totdeauna işi rezervă dreptul să te surprindă şi sa-ţi vorbească nevoilor actuale pe care le ai. El nu se învecheşte, ne se demodează, nu rămâne doar istorie decât daca il facem noi lăsând să se

aştearnă praful pe El, praf care astazi ne împiedică să găsim soluţiile problemelor şi frământărilor noastre, dar care in Ziua Judecătii lui Dumnezeu ne va fi de mărturie având posibilitatea să ştim şi să facem dar cu toate acestea alegem să fim comozi şi să ne plângem ca :”N-am ştiut, nu stiu de ce”, si exemplele ar putea continua. Important este să ştim sa folosim acest dar de la Dumnezeu. Atunci când Iosua preia rolul de conducător în Israel Dumnezeu îi vorbeste şi îl sfătuieste că această Carte a legii sa nu se depărteze de la el, să cugete asupra ei, să facă tot ce este scris in ea, căci doar atunci va reuşi in în toate lucrările lui, şi abia atunci va reuşi să umble cu înţelepciune (Iosua 1:8).

Pornind de la aceste concluzii de mai sus vom incerca sa vedem şi ce repercursiuni poate atrage dupa sine neglijarea catehezei în cadrul bisericii.

De multe ori putem cu tristete sa-I dam dreptate preotului Dumitru Belu care afirma:

“Amvoanele noastre sunt mute, iar cand nu sunt bat campii!”5 Aceste probleme acute fac ca biserica sa aibă de suferit si chiar să se îndepărteze de adevărul Scripturii, prorocul Osea vorbeşte în cartea sa şi condamnă că nu este adevăr,nu este indurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară şi afirmă motivul: “Poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Si oare cui îi apartine responsabilitatea de a invaţa poporul daca nu păstorilor puşi de Dumnezeu în această slujire.

Revenind la zilele noastre cand in bisericile creştine se savârşesc sfintele slujbe cu toata cuviinţa, si exista o destul de buna participare a enoriaşilor, trebuie sa recunoaştem tot mai mult că se accentueaza o criza acuta a predicii contemporane, astfel că in unele biserici nu se predică deloc,

recurgându-se la tot felul de anunţuri de rutina, la predici facute standard si citite de pe hartie dar care atrag dupa ele greseli care duc la tot felul de situaţii penibile, in alte cazuri se vorbeste zeci de minute dupa inspiraţia de moment în care se sare de la un subiect la altul si se pierde esenta invăţăturii creinduse-se astfel in mintea ascultatorului o mare confuzie, iar acesta de pe urmă nu ramâne cu nimic în urma predicii.6

In decursul istoriei această forma de comunicare si invaţare a Cuvantului lui Dumnezeu a cunoscut perioade de glorie dar si mari perioade de criză când cei care erau insărcinaţi cu această slujire au facut-o iresponsabil si influenţaţi de clasele politice si interesele lor proprii, în aceste perioade Biserica cunoscând perioade de declin spirirual, a fost timpul în care s-a favorizat pătrunderea ereziilor, şi a practicilor păgâne în Biserică. Odată cu acestea relaţia creştinului cu Dumnezeu s-a răcit, iar creştinul s-a refugiat în tot felul de practici şi ritualuri care au rupt relaţia dintre el şi Dumnezeu, iar omul si-a motivat golul creat astfel în inimă cu ceea ce I se părea lui că face pentru Dumnezeu. Fariseii şi carturarii contemporanii Mântuitorului au ajuns într-o astfel de situaţie, astfel încât nu au putut concepe faptul că Dumnezeu nu este mărginit de mintea şi imaginaţia lor, de standardele pe care ei şi le-au creat. Cosecinţa acestui fapt a fost că venirea lui Isus în lumea noastră cu a corespuns tiparului creat de ei, şi nu l-au putut primi, deşi îl aşteptau.

În concluzie catehizarea în Biserica locală asigură hrana şi sănătatea Biserici, făra de care ea nu poate creşte, nu poate progresa şi nu poate avea o doctrină sănătoasă. Despre Biserica în care nu se face catehizare putem afirma ca este moartă, pentru că un trup căruia nu I se atribuie hrana necesară nu rezistă mult timp.

Bibliografie:

1Eclesiastul 12:13

2 Ps. 119:11

3.John Phillips, Comentariu asupra psalmilor,Bucureşti, Ed. Stephanus, 2001, trad. Monica Dan, p.223

4Genesa 39:9

5Pr.Prof. Dr.Dumitru Belu, Curs de Omiletica pt. Institutele Teologice,ms.dactil. nr. 485(Biblioteca Facultăţii de Teologie din Sibiui), p.137

6.Preot Dr. Vasile Gordon, Biserica si scoala,Bucureşti, 2003, Ed.Christiana, p.9

Gaby Roman