04 Mar 2010 |
|
| Ti s-a-ntâmplat prietene, vreodatã, Ca-ntr-o scrisoare dorul tot sã-l pui, Dor izvorât din inimã curatã, Din focul viu al dragostei dintâi…? Ti-ai pus în slove inima întreagã Cu zâmbet si cu lacrimi când le-ai scris… Pentru fiinta-n lume cea mai dragã Cu ce emotii plicul l-ai trimis!... Începe-acum cumplita asteptare Cu lupte-ntre sperante si-ndoieli. Rãspunsul îl astepti cu-nfrigurare. Va fi un DA? Sau NU? Cum va fi el? Dar zilele trec… nopti lungi de frãmântare… Trec luni… un an… apoi trec ani stingher… Târziu aflat-ai cã acea scrisoare Nedesfãcutã zace-ntr-un ungher! Ce dragoste aleasã si fierbinte Atât de crudã rãsplâtire-avu! Dar, dragul meu, nu-ti trece-acum prin minte Cã o scrisoare ai primit si tu…? Cãci Dumnezeu din lumile-I de pace, Ti-a scris-o cu iubirea Sa, din cer. N-o sti? Ori n-ai citit-o? ori ea zace Nedesfãcutã-ntr-un uitat ungher…? Citeste-o si rãspunde la scrisoare! Aceasta-i hotãrârea ce-o poti lua. Aceasta-i clipa ta de cercetare Când poti rãspunde-n umilintã: DA! Cum asteptai odatã tu rãspunsul Si Dumnezeu il asteaptã necurmat, Ca mântuit sã poti sa fi printr-însul, Cât este harul încâ arãtat. Dar va veni o zi de grea rãsplatã Când vei vedea pe-acela ce ti-a scris Si te-a iubit… cum n-ai gândit vreodatã, Iar tu… o viatã-ntreagã L-ai respins. Ce îngrozit vei fi în nefiintã Când spre salvare nu va mai fi drum Si-n flãcãri arzãtoare de cãintã Plãti-vei nepãsarea de acum… De ce astepti asa un ceas sã vinã? Crezi tu cã poti scãpa? O, dragul meu, De ce nu vrei sã intri în luminã Cât timp spre ea te cheamã Dumnezeu? Deschide-n umilintã Cartea Vie – SCRISOAREA Sfânt-a Celui Preaînalt, Citeste-o-nlãcrimat de bucurie Si la iubirea Lui rãspunde: DA!
|
.jpg)
