04 Mar 2010 |
|
| Se lãfãia bogatul Avea tot ce-si dorea, Le-a obtinut pe toate Demult – prin muncã grea El se mândrea acum Cu casa-i uriasã Dar toti puteau vedea Privirea lui trufasã. Averea lui imensã Doar falã îi dãdea S-arate tot ce are Lui tare îi plãcea Se îmbrãca în straie De-o rarã elegantã Voia sã rãspândeascã Un aer de prestantã. Sãrmanul Lazãr zilnic La poarta lui venea Spera cã poate...poate Noroc el va avea Spera în îndurarea Celui ce sta în vilã Gândea cã într-o zi Bogatul va da milã... S-ar fi hrãnit sãracul Doar cu fârâmituri Nu-i trebuiau bomboane Sau vin sau prãjituri Ce-a mai rãmas pe masã Dupã ospãtul mare Putea sã lecuiascã A lui înfometare. Zadarnicã sperantã, Zadarnic-asteptare Cãci nici de data asta El n-a primit mâncare! Si adormirã iar În santul de pe stradã Sperând cã mâine, poate Bogatul o sã-l vadã. Dar mâine va-ntâlni Exact aceeasi soartã Când va întînde mâna La ‘cea sinistrã poartã Doar câinii s-or hrãni Din ce-a rãmas la masã Ei meritau din plin Erau de rasã-aleasã! Ne spune Sfânta Carte În Luca – precum stiti Cã ambii au murit La vremea hãrãzitã Si au primit apoi Doar partea cuvenitã... Bogatu-a fost luat La locul infernal Unde domneste noaptea (Unde-a ajuns Nabal) Acolo unde bezna Se taie cu cutitul Unde ajunge hotul Curvarul, rãtãcitul... E-un loc fãrã cântãri Si fãrã rugãciuni Acolo remuscarea Creeazã viziuni Si-asa-l vãzu pe Lazãr În sânul lui Avraam Se desfãta acolo Cu cei din sfântul neam... Îl nãpãdirã plânsul Dar ce folos acum? Cãinta-i prea târzie În jur e numai fum Sã ‘nalte-o rugãciune? Sã strige tare, tare? Si-a amintit cã-n vilã Trãia în desfãtare... Si-a amintit de viata Trãitã pe pãmânt Când a fãcut cu lumea Un sacru legãmânt Când n-avea timp de suflet Sã-i dea si lui mâncare Si astfel devenirã Bolnav de nepãsare... Si astfel îsi vãzurã Ca într-un film trãirea Când gândul îi era Sã-si satisfacã firea Când nu vedea în jur Nevoi si suferinte Si nici copii orfani Nici plâns, nici neputinte Extragem multe lectii Din textul indicat Cititi-l înc-odatã Cu-n duh smerit, predat Scriptura toatã-i datã Spre-a noastrã lãmurire Acei ce n-o-mplinesc Ajung în rãtãcire. În primul rând aflãm Din pilda prezentatã Cã locul pocãintei Nu-i lumea cealaltã Semnalul S(e). O. S(e) Lansat pentru-ajutor Se risipeste-n focul Nebun, mistuitor... E prea târziu acolo Sã strigi pentru-ndurare Acolo nu mai ese Nici milã, nici scãpare ACUMA este ziua, Momentul decisiv Sã faci un legãmânt Cu Tatãl milostiv. E important apoi Sã stie fiecare Cã nu-i pãcat sã ai O bogãtie mare Dar dacã bogãtia A devenit stãpânã Automat te duce În lumea cea hapsânã... A fost bogat si Iov Si-Avraam a fost bogat Dar ei de Domnul slavei Nu s-au îndepãrtat Iar scopul lor suprem Nu sta-n acumulãri Ci în umblare sfântã Pe sfintele cãrãri. La fiecare-n parte Rãsplata va fi datã În ziua hãrãzitã (O zi de Judecatã) Cei ce-au negat pe Tatãl Pe veci se vor cãi Iar cei rãscumpãrati Cu El în rai vor fii. Nicicând sã nu uitãm Suprema-nvãtãturã Existã iad si rai Si dragoste si urã Dar tot ce-acuma dãm Noroi sau puritate Are un larg ecou Azi...si-n eternitate. de George Cornici
|
.jpg)
