Înc-un nor s-a spulberat.

Înc-un foc s-a stins.

Înc-o frunză s-a uscat.

Înc-o filă s-a ars. 

Înc-o dată s-a-ncheiat ce-a fost

Că înapoi n-am să  mai pot da.

Înapoi n-am să mai pot trăi,

Ci doar să privesc fără speranţa de-a retrăi. 

De-aş putea da timpul înapoi

Aş încerca să  trăiesc altfel …

Altfel în Tine, Doamne.

Aş încerca să  râvnesc mai mult – şi să reuşesc,

Aş încerca să  Te citesc şi să Te gust mai mult – şi să reuşesc,

Aş încerca să  vorbeşti prin gura mea – şi să reuşesc,

Aş încerca să  văd prin ochii Tăi – şi să reuşesc,

Aş fi vrut să  fi iubit mai mult,

să rabd, să accept, să aleg înţelept,

să cânt, să Te binecuvânt … mai mult – şi să reuşesc. 

Doamne, aş fi vrut ca ce a fost să fi fost altfel.

Să fi fost mai chibzuită  în ale mele fapte,

să fi fost înteles ce e aceea viaţă

Şi să fi fost trăit clipele mai mult în neprihănire.

să fi fost acceptat planul Tău, realizându-l în trăirile mele,

Şi fără ruşine să Te fi fost apărat întotdeauna în faţa celor răi. 

Aş fi vrut să  pot fi mai credincioasă,

lăsând grijile pe braţul Tău,

Aş fi vrut să  fiu mai chibzuită,

să nu ironizez, să nu ignor.

Dar nu mai pot face nimic cu ce a fost.

nici mai mult nici mai puţin.

Ce-am lăsat în urmă  să devină cenuşă,

Iar vântul timpului să-l spulbere şi să nu mai fie.

Tot ce pot acum e să  privesc altfel înainte

De cum am facut-o până  azi.

Să Te las pe Tine, Doamne

să priveşti prin ochii mei, iar eu prin ai Tăi,

să Te las să vorbeşti prin gura mea, iar eu s-ascult de voia Ta,

să mă las l-a-ndemâna mâinii Tale, iar eu să Te-mplinesc cu sinceritate,

să devin autentic copil al Tău,

trăind creştin, trăind martir.

Căci tot din jur nu va mai fi,

Tot se va cutremura, va arde, se va spulbera.

Şi va rămâne, după voia Ta doar stâlpii care-au rezistat furtunii,

doar vasele care nu s-au spart,

doar luminile ce nu s-au stins,

doar untdelemnul ce-a fost strâns,

doar cuvintele ce s-au sfinţit,

doar sufletele ce au răbdat şi Te-au trăit. 

Şi să nu se mai spulbere un nor,

Şi un foc să se stingă,

Şi o frunză să se usuce,

Şi o filă să ardă,

Fără să fi vrut să fi fost

22.12.2009

groza maria magdalena