13 Feb 2010 |
|
| Tu te-ai nãscut sã nu-ntelegi de ce trãiesti, Si fiecare zi sã o faci tot mai frumoasã: Sã îi zâmbesti,sã-i plângi, sã o iubesti; Pentru cã e singura zi pe care o trãiesti. Singurul dar pe care îl primesti în fiecare zi, “E azi”,pretuieste-l ca si când ai sti cã-i ultimul, Cã nu stii dacã va mai fi o zi, Cãreia sã-i dãruiesti zâmbetul. Acceptã fiecare nor în viata ta Ca binecuvântare, Cã El îti e învãtãtor în ziua pe care ai primit-o ca dar, Acceptã-l privind dincolo de el, la senina zare. Fiecare clipã pe care ti-o oferã Dumnezeu S-o pretuiesti, pentru cã e una pe firul vietii tale. Cu-aceasta nu te mai întâlnesti De e bunã, de e rea, primeste-o ca binecuvântare. Când vezi fulgi de zãpadã pierzându-se în zbor Priveste-i atent, si pretuieste-i, Cã niciodatã n-o sã-i mai vezi alunecând usor, Priveste-i pentru prima si ultima datã. Dacã auzi un cântec al unei pãsãri Tâlcuieste-i taina; E singurul pe care-l auzi o datã în viatã Pretuieste-i faima. De vezi un cersetor cersind Nu fugi de-a face-un bine; E azi, e ziua ta, Petrece-o biruind. Nu-ti închide fereastra binecuvântãrii Dorind în haos sã primesti darul “azi”. Si nu uita cã timpul închinãrii E cel mai valoros din viata ta. Cãci toate trec si toate se vor sfârsi, Dar timpul pãrtãsiei rãmâne-va sclipind; Nu vei întelege nimic din tot ce ai trãit Dar el va rãmâne cu amprente orisicând. Deci,pretuieste tot în viatã; Tot ce vezi,tot ce întâlnesti; Tu nu întelegi scopul si menirea lor acum Dar deslusirea o vei pricepe când totul si toate au trecut. Primeste tot, dar nu uita marea valoare Pe care o posi gãsi în tine prin pãrtãsie; Ea te ajutã sã te regãsesti în sfera ta Pierdutã,dându-ti valori de neatins; Esti tu,pretuieste-te. de Aurelia Corda
|
.jpg)
