22 Ian 2010 |
|
| În linistea noptii încet mã cufund, Si caut rãspunsuri la mii de-ntrebãri E freamãtul vietii atât de profund Dar sufletul meu e sleit de puteri. E-atâta durere în inima mea Cât tot Universul în lacrimi sã-l scalde Si-atâta iubire ar vrea ca sã dea Dar cine m-ascultã când inima-mi bate? Mã zbat ca un peste sã ies din neant La orice miscare mai moare un vis Si simt cã în loc sã ajung la luminã M-afund fãrã milã în negrul abis. Când somnul cuprinde acest trup obosit Pãsesc într-o lume ce nu-mi apartine E leagãnul meu, dorinta din vis E tot ce vreau eu, si nu-mi apartine! Încerc sã rãmân ce-am fost altãdat’ Un suflet cu aripi de zbor si luminã, Dar nu pot lupta, e mult prea nedrept Si-am obosit, si nu sunt de vinã! Încerc sã sãdesc în sufletul trist O razã de soare numitã SPERANTÃ! Dar cine mai stie cã eu mai exist? Ajutã-mã Doamne, vreau stropul de viatã! de Camelia Pavel-Terhes
|
...
.jpg)
Comentarii