Goana dupa un destin

Dec

2009

Scris de Moldovan Abel

Oprit de primul gand hain,
Ai incetat umblarea ta cea sfanta.
Ai alergat amarnic spre un alt destin
Si ai ramas pribeag prin lumea cea straina.

Ai negat afirmatiile sfinte
Ca Dumnezeu exista din vecii;
Ai alergat pe caile desarte
Si te-ai ales cu drame in pustii.

Tu ai crezut ca tot ce vezi e realitate
Si totul merge spre un trai mai bun,
Cand te-ai oprit la colturi, in cetate
Si te-ai facut amarnic un nebun,

…iar visul tau de viitor
parea a merge spre-mplinire.
Si ai crezut ca vei fi biruitor
Cand te-ai vazut aproape-n realizare.

Cand ti-ai facut cu viata legamant
si cu placerile ei desarte,
Te-ai leganat atunci la culme de pamant
Cand ti-ai vazut placerile-mplinite.

Cand totul parea a fi un paradis
Un vis, in urma lui cu-o implinire
Te indreptai amarnic inspre-abis
Spre iad, spre moarte, caci pacatul te-a invins.

De la inaltimea scarei tale
Te-ai coborat tu singur in infern;
Tu singur ti-ai croit o cale
Sa fugi departe de Emanuel.

Tu singur ti-ai creat durerea
Si groap-adanca-n ea sa cazi.
Tu singur ti-ai faurit pieirea
Si lacrimile ce se scurg pe-obraz.

Aflat in mijlocul durerii
Strigai cu glasul tau aproape stins;
Ecoul doar iti raspundea chemarii
Cand plasa neagra a disperarii te-a cuprins.

Tu singur, doar tu…singur,
Ti-ai faurit destinul muritor.
Intoarce-te azi fara murmur
De vrei o viata si un viitor.

De vrei sa stii ce-nseamna pacea,
Sa fii inconjurat de binecuvantarii,
De vrei sa stii ce e iubirea
Da un raspuns, acestei dulci chemari.

de Aurelia Corda