O libertate ce-mi dă pace;

Un timp prin care trec

ce mă acoperă cu nori și ploi,

cu raze albe ce pătrund strălucitor

dincolo de mapamond.

Ziua, bulgărul de foc

te îmbracă în mireasă, încă de dimineață

când proaspăt viu te colorează,

mă face să Te simt și să mă ai.

Din tine, cer, cade roua

tremurândă pe-a ta glie,

udă cu parfum prospețimea

zilei, și-mi spun adesea, dimineața:

"Doamne, m-ai dă-mi putere și azi

să trăiesc, zâmbind cu Tine."

Peste zi-mi ești călăuză

Îngreunându-mi gândul cu căldură.

Înăbușeala gradelor îmi ia

din mine ca să Te înalțe pe Tine.

Prin adierea ce mă mângâie,

Prin răcoarea ce-o slobozești,

Prin norul greu ce mă apasă,

Prin ploaia deasă.

Îmi aduci aminte de Tine.

Doar Tu, Doamne, veșnic Tu

Fără eu...doar noi.

De ce dai culoare cerului în apus?

De ce i-ai dat formă și conținut?

De ce seara e răcoare

când soarele cade în alte brațe?

Ziua, Te văd...Te văd.

Printre oameni și-n oameni.

Vreau și Te văd și-n mine.

Ziua, ești cu mine în toate,

în gândire și-n fapte.

Ziua e creată de Tine

fără zgomot,

în mireasma florilor, ce șoptesc:

" Doamne, te iubesc!",

În ciripitul dulce din zborul flămând

al unei păsări ce-Ti cântă:

" Doamne, mulțumesc!",

În frunzele ce se lovesc de anotimp

în gânduri și-n culori și-Ți foșnesc:

"Doamne, te iubim!",

În acord de greier solitar,

din pământ printre urzici:

" Doamne, fi slăvit!".

Toate Te înalță și-Ți strigă laudă.

Doar omul cârtește împotriva voiei Tale.

Un copil ce plânge, și-Ți cere pâine

e ignorat de lume, suspinând:

"Doamne, fi cu mine!"

În toate Te găsesc,

Să Te învăț și să pricep.

De la clipirea zorilor

până la scurgerea razelor

Șoptești și vorbești.

În toate ești.

Iartă-mă, Doamne!

Ajută-mă să fiu....

să fiu...Tu.

În noapte Te așterni

cuprinzând pământul.

Îmi dai fiori și mă farmeci

cu perla iubirii impunătoare,

Și cu stele calde ce se răstoarnă.

Te găsesc în freamătul de liniște,

de după zăveaza de întuneric

Te aud plângând și suspinând în glasuri

de greier, în sunet de mărgele

ce se izbesc în sticla speranței

și mai îngăduie josnicia.

Te aud, Te simt, ești lângă mine.

Fă-mă să  Te fiu, să Te fac, să Te am ...

Sunt un praf ce dispare la o răsuflare,

Sunt un strop ce mă evapor la vreo înfățișare.

Dar Tu ești...

Doar Tu ești mai mult decât sunt eu;

Tu... Tu ești dragoste....

Tu ești Dumnezeu,

Tatăl meu...