|
Poezii
|
|
Scris de Dan Sabău
|
În valea plângerii de sunt
Spre Tine Doamne eu privesc
Și îmi doresc atât de mult
Ca în mila Ta, Tu să mă înveți,
Cum calea s-o pastrez curate,
Cum spre tine sa vin mereu
Te rog Doamne, in mila Ta de tată
Nu mă lăsa când mi-e mai greu.
|
|
Poezii
|
Ce folos sa ai in lume
Bani, averi si-un falnic nume,
Daca nu-L ai pe Hristos
Cel ce din groapa te-a scos?
Ce folos sa ai in casa
Tot ce vrei la tin' pe masa,
Daca nu ai pace si iubire
Si o fericita familie?
Ce folos sa lucrezi
Zi si noapte pentru niste banuti,
Si sa uiti ca ai acasa
Cineva care te asteapta?
Ce folos sa ai avere
Cand sti ca toate se vor pierde,
Si vor arde toate-n foc
Cand vei parasi acest loc?
Ce folos sa ai de toate
Si sa nu ai sanatate,
Sa ai masini, sa ai case,
Si sa zaci pe-un pat de moarte?
Stai putin si te gandeste
Ce-ai de facut draga prietene,
Si te-ntreaba zi de zi
Ce folos daca maine vei muri...
|
|
Poezii
|
|
Scris de Magthalena
|
|
Norii s-au unit in manta de plumb,
Cerul s-a ascuns dup-a soarelui scut,
Vantul s-a oprit din a cutreiera,
Ciripitul a tacut din cantat.
Luna si-a pus voalul smereniei ,
Soarele s-a-mbracat in supunere,
Stelele s-au adunat in coruri,
Universul asteapta Cuvantul.
Oceane, mari si ape tac a mai dansa,
Paduri, livezi si roade se-opresc a mai lucra.
Vietuitoarele in adaposturi asteapta
Glasul Dumnezeului ce-n porunca cuvanteaza.
|
|
Poezii
|
|
Scris de Moldovan Abel
|
Secretul bucurie-i cunostinta
De Dumnezeu venita prin Scriptura,
E ce n-ofera astazi ignoranta,
E-un crestinism real,nu doar din gura.
Secretul bucurie-i multumirea
Din Dumnezeu spre altii revarsata,
E ce nu are astazi omenirea,
E sa te-ntorci la bratele de Tata.
Secretul bucurie-i unitatea
In dragoste,in gand si o simtire,
E ce n-aduce astazi libertatea
E sa traiesti prin Duh si nu prin fire.
Secretul bucurie-i suferinta
Pentru Hristos,din pricini inventate,
E ce nu isi doreste necredinta,
E mantuirea dusa pan-la moarte.`
de Nelu Rosu
|
|
|
Poezii
|
|
Scris de Moldovan Abel
|
Ti s-a-ntâmplat prietene, vreodatã,
Ca-ntr-o scrisoare dorul tot sã-l pui,
Dor izvorât din inimã curatã,
Din focul viu al dragostei dintâi…?
Ti-ai pus în slove inima întreagã
Cu zâmbet si cu lacrimi când le-ai scris…
Pentru fiinta-n lume cea mai dragã
Cu ce emotii plicul l-ai trimis!...
Începe-acum cumplita asteptare
Cu lupte-ntre sperante si-ndoieli.
Rãspunsul îl astepti cu-nfrigurare.
Va fi un DA? Sau NU? Cum va fi el?
Dar zilele trec… nopti lungi de frãmântare…
Trec luni… un an… apoi trec ani stingher…
Târziu aflat-ai cã acea scrisoare
Nedesfãcutã zace-ntr-un ungher!
Ce dragoste aleasã si fierbinte
Atât de crudã rãsplâtire-avu!
Dar, dragul meu, nu-ti trece-acum prin minte
Cã o scrisoare ai primit si tu…?
Cãci Dumnezeu din lumile-I de pace,
Ti-a scris-o cu iubirea Sa, din cer.
N-o sti? Ori n-ai citit-o? ori ea zace
Nedesfãcutã-ntr-un uitat ungher…?
Citeste-o si rãspunde la scrisoare!
Aceasta-i hotãrârea ce-o poti lua.
Aceasta-i clipa ta de cercetare
Când poti rãspunde-n umilintã: DA!
Cum asteptai odatã tu rãspunsul
Si Dumnezeu il asteaptã necurmat,
Ca mântuit sã poti sa fi printr-însul,
Cât este harul încâ arãtat.
Dar va veni o zi de grea rãsplatã
Când vei vedea pe-acela ce ti-a scris
Si te-a iubit… cum n-ai gândit vreodatã,
Iar tu… o viatã-ntreagã L-ai respins.
Ce îngrozit vei fi în nefiintã
Când spre salvare nu va mai fi drum
Si-n flãcãri arzãtoare de cãintã
Plãti-vei nepãsarea de acum…
De ce astepti asa un ceas sã vinã?
Crezi tu cã poti scãpa?
O, dragul meu,
De ce nu vrei sã intri în luminã
Cât timp spre ea te cheamã Dumnezeu?
Deschide-n umilintã Cartea Vie –
SCRISOAREA Sfânt-a Celui Preaînalt,
Citeste-o-nlãcrimat de bucurie
Si la iubirea Lui rãspunde: DA!
|
|
Poezii
|
|
Scris de Moldovan Abel
|
Spre Ierihon sã nu te întorci
Oricât ti-ar fi calea de grea!
Tu strânge crucea care-o porti
Mai tare de inima ta!
Acum sã nu te lasi învins,
Cãzut la margine de drum!
Samariteanul pe asin
La han, de câte ori te-a dus!
Pe-a tale rãni din untdelemn,
Isus cu milã a turnat,
De câte ori ti-a amintit
Cã tu esti - fiu de Împãrat!
Si locul tãu e lângã El !
Dac-ai sã calci pe urma Sa!
Nu între tâlhari, nici între spini
El te iubeste - nu uita!
de Alina Tropotei
|
|
Poezii
|
|
Scris de Moldovan Abel
|
Se lãfãia bogatul
Avea tot ce-si dorea,
Le-a obtinut pe toate
Demult – prin muncã grea
El se mândrea acum
Cu casa-i uriasã
Dar toti puteau vedea
Privirea lui trufasã.
Averea lui imensã
Doar falã îi dãdea
S-arate tot ce are
Lui tare îi plãcea
Se îmbrãca în straie
De-o rarã elegantã
Voia sã rãspândeascã
Un aer de prestantã.
Sãrmanul Lazãr zilnic
La poarta lui venea
Spera cã poate...poate
Noroc el va avea
Spera în îndurarea
Celui ce sta în vilã
Gândea cã într-o zi
Bogatul va da milã...
S-ar fi hrãnit sãracul
Doar cu fârâmituri
Nu-i trebuiau bomboane
Sau vin sau prãjituri
Ce-a mai rãmas pe masã
Dupã ospãtul mare
Putea sã lecuiascã
A lui înfometare.
Zadarnicã sperantã,
Zadarnic-asteptare
Cãci nici de data asta
El n-a primit mâncare!
Si adormirã iar
În santul de pe stradã
Sperând cã mâine, poate
Bogatul o sã-l vadã.
Dar mâine va-ntâlni
Exact aceeasi soartã
Când va întînde mâna
La ‘cea sinistrã poartã
Doar câinii s-or hrãni
Din ce-a rãmas la masã
Ei meritau din plin
Erau de rasã-aleasã!
Ne spune Sfânta Carte
În Luca – precum stiti
Cã ambii au murit
La vremea hãrãzitã
Si au primit apoi
Doar partea cuvenitã...
Bogatu-a fost luat
La locul infernal
Unde domneste noaptea
(Unde-a ajuns Nabal)
Acolo unde bezna
Se taie cu cutitul
Unde ajunge hotul
Curvarul, rãtãcitul...
E-un loc fãrã cântãri
Si fãrã rugãciuni
Acolo remuscarea
Creeazã viziuni
Si-asa-l vãzu pe Lazãr
În sânul lui Avraam
Se desfãta acolo
Cu cei din sfântul neam...
Îl nãpãdirã plânsul
Dar ce folos acum?
Cãinta-i prea târzie
În jur e numai fum
Sã ‘nalte-o rugãciune?
Sã strige tare, tare?
Si-a amintit cã-n vilã
Trãia în desfãtare...
Si-a amintit de viata
Trãitã pe pãmânt
Când a fãcut cu lumea
Un sacru legãmânt
Când n-avea timp de suflet
Sã-i dea si lui mâncare
Si astfel devenirã
Bolnav de nepãsare...
Si astfel îsi vãzurã
Ca într-un film trãirea
Când gândul îi era
Sã-si satisfacã firea
Când nu vedea în jur
Nevoi si suferinte
Si nici copii orfani
Nici plâns, nici neputinte
Extragem multe lectii
Din textul indicat
Cititi-l înc-odatã
Cu-n duh smerit, predat
Scriptura toatã-i datã
Spre-a noastrã lãmurire
Acei ce n-o-mplinesc
Ajung în rãtãcire.
În primul rând aflãm
Din pilda prezentatã
Cã locul pocãintei
Nu-i lumea cealaltã
Semnalul S(e). O. S(e)
Lansat pentru-ajutor
Se risipeste-n focul
Nebun, mistuitor...
E prea târziu acolo
Sã strigi pentru-ndurare
Acolo nu mai ese
Nici milã, nici scãpare
ACUMA este ziua,
Momentul decisiv
Sã faci un legãmânt
Cu Tatãl milostiv.
E important apoi
Sã stie fiecare
Cã nu-i pãcat sã ai
O bogãtie mare
Dar dacã bogãtia
A devenit stãpânã
Automat te duce
În lumea cea hapsânã...
A fost bogat si Iov
Si-Avraam a fost bogat
Dar ei de Domnul slavei
Nu s-au îndepãrtat
Iar scopul lor suprem
Nu sta-n acumulãri
Ci în umblare sfântã
Pe sfintele cãrãri.
La fiecare-n parte
Rãsplata va fi datã
În ziua hãrãzitã
(O zi de Judecatã)
Cei ce-au negat pe Tatãl
Pe veci se vor cãi
Iar cei rãscumpãrati
Cu El în rai vor fii.
Nicicând sã nu uitãm
Suprema-nvãtãturã
Existã iad si rai
Si dragoste si urã
Dar tot ce-acuma dãm
Noroi sau puritate
Are un larg ecou
Azi...si-n eternitate.
de George Cornici
|
|
Poezii
|
|
Scris de Moldovan Abel
|
Din calendarul vietii
S-a mai desprins un an
Dar anul care vine
Ne-aduce nou elan.
Clipitele-au zburat
Mai iute ca gândirea
Ne-apropiem de ceasul
Ce-aduce rãsplãtirea.
Si zboarã anii iute
Se duc în infinit
Dar va rãmâne-n noi
Un dor neprihãnit...
E dorul vesniciei
Ce ne sustine traiul
S-avem mereu în gând
C-al nostru este Raiul.
A fost un an de Har,
Un an de îndurare
În care Domnul vietii
Ne-a dat orientare...
A Lui prezentã dulce
Ne-a însotit pe cale,
Ne-a alinat tristetea
Si clipele de jale.
A fost cu noi în valuri,
În crunte încercãri
Din toate ne-a scãpat,
Ne-a dat încurajãri.
Si iar pãsim voiosi
Cu-ncredere deplinã
Spre Lumea de apoi
Din vesnica Grãdinã.
Am adunat comori,
Povete din Scripturã
Si toate ne îndrumã
Spre o trãire purã.
Trecut-au ore, zile
Si anul s-a sfârsit
Dar, o, ce multe piedici
Cu toti am depãsit!
Privim încrezãtori
Spre anul care vine,
Spre Cel ce e Pãstorul
Si viata ne sustine.
Al nostru viitor
E-n Bratul Lui cel tare
Sã-L onorãm mereu
Cu multã dedicare!
Din calendarul vietii
S-a mai desprins un an
Dar va trãi în noi
Tot Tatãl cu-al Sãu plan.
de George Cornici
|
|
.jpg)
