Aparent, frazele mele n-au logica… Aparent, suspinele mele nestiute de nimeni sunt doar vibratii ale unei lumi interioare prea nedumerita de haosul din jur sau poate prea inocenta pentru a se exprima altfel decat sufletul unui copil… Aparent, actiunile mele sunt lipsite de esenta si obiectivele mele prea dure pentru o cultura in care totul e atat de solubil… Aparent, caut carari neumblate doar de dragul de-a face ceva diferit… Aparent, poate sunt nestatornic. Aparent, poate-am pierdut in atatea randuri pe tabla de sah a lumii… Aparent, am ratat sanse, am facut greseli mari, am cautat un sens acolo unde altii se multumesc cu raspunsuri ieftine… Aparent, dincolo de ochii mei tristi se ascunde neaparat nefericire… Aparent, victoriile mele sunt doar euforii de moment, nerelevante pentru a fi consemnate in topuri, jurnale sau carti de istorie si tot aparent, rugaciunile mele sunt poezii ieftine… Aparent, dorurile mele nu`s deloc demne de a aprinde o lupta. Aparent, am fost atat de invins de propriile pacate in atatea randuri, ca n-am dreptul sa cred ca in mainile mele de lut proaspat poate flutura drapelul victorios al lui Dumnezeu. Aparent… probabil nu exista o alta lume reala, mai buna, mai pura… Aparent doar, cred in himere, intr-un Cer pe care-l numesc AL MEU si tot aparent, mi-am facut un erou care a fost atat de infrant incat si-a implinit destinul pe o cruce patata cu sange… Aparent… Diminetile in care ma trezesc ca visez sa nu mai fie durere, n-ar trebui sa existe… Aparent, Dumnezeu mi-a redat vederea la intamplare, nu putem vorbi de minuni intr-un sistem atat de pragmatic incat face din materie o dogma… Aparent… aparent, cand o sa-nchid ochii pentru ultima data aici… se va inchide un capitol irelevant de istorie… Aparent… nu am nici o sansa. Aparent!

Doar aparent! Pentru ca pot sa vorbesc de triumf prin tragedie, pot vorbi de bucurie intr-un suflet careia o cultura postmoderna morbita nu-i da dreptul sa se exprime, pot vorbi de victorii atunci cand imi pun genunchii jos in mijlocul unei infrangeri… pot vorbi de pace, de iertare, de speranta, pot vorbi de vise marete, pot vorbi de o multime de lucruri pe care altii le poarta in biblioteca mentala atat de prafuita, plina de visele de cand erau copii… Da, pot vorbi despre viata traita cu scop si cu pasiune… si pot vorbi despre milioane de lucruri datorita unui Erou care intr-o zi saturata de racnete stupide si de ura, si-a intins mainile pe o cruce fara sa opuna rezistenta, a inchis ochii si a strigat… “Tata, iarta-i!”
Vorbea de mine… Acolo incepe istoria mea! Stiu ca unii care-o sa cititi jurnalul asta o sa-mi spuneti ca-ntotdeauna ca-s dur… Stiti ce? NU-MI PASA! Visez cu atata sete ca intr-o dimineata sa pasesc dincolo, in lumea aia pe care Isus, Eroul meu, mi-a promis ca o va-mparti cu mine! Unii din voi, o sa va aduceti aminte ca odata ati citit aici o parte din sufletul meu si nu mi-ati dat dreptate. Trist, dar o parte din voi care va credeti crestini, nu o sa vedeti niciodata Cerul! Ai putea sa-mi vorbesti de mii de aparente sau de lucruri banale, care te-ncanta si te fac sa lupti cu pasiune pentru ceva… Singurul lucru de care imi pasa e daca lupti sau nu pentru Isus! Nu crestinism diluat, nu crestinism comercial sau public relations, nu dogme moarte, nu bratari cu WWJD? si in fond sa fii la fel de lumesc ca multimea de pagani… Vorbesc despre puterea promisa de Isus pentru cei care vor crede… Da… pentru multi e doar o idee devenita istorica…
Dar eu cred cu tarie ca istoria se scrie si azi! Si eu sau oricine putem fi un Petru care sa spunem cu credinta: “Nu am aur sau argint, dar in Numele lui Isus fii vindecat!” Asta insemna sa scri istorie! Asta insemna sa pasesti in urma lui Isus si sa te bucuri de victoriile Lui! Nu-mi doresc nimic mai mult decat sa fiu un deschizator de drumuri pentru El! Si nu vreau sa-mi ratez sansa de a lucra cu Isus in orice colt al lumii asteia intunecate, indiferent cat de tulburat sau primejdios ar fi. Mai bine sa fii gata sa traiesti cu riscul de a-ti pierde viata slujindu-L pe El, decat sa traiesti fara nici un risc real!
Eu vorbesc aici de certitudini. Cand Il urmez pe Isus cu tot ce sunt, indiferent daca traiesc sau mor, eu sunt printre invingatori! De asta-L urmez pe Isus: pentru ca de la Golgota incoace, victoriile au devenit posibile! Si pentru mine, insasi viata cu El, aici sau Acasa, e cea mai mare certitudine pe care am trait-o, o traiesc sau o voi trai vreodata! Isus, mi-e asa dor sa traiesc cu Tine la cote si mai inalte! Nu stiu ce crede lumea despre asta, dar stiu ca alaturi de Tine, sunt invingator! Multumesc pentru toate victoriile pe care le castigi in fiecare zi pentru mine! Multumesc!

Natanael [HistoryMaker]

sursa: http://4heaven.wordpress.com/