Argumente împotriva tainei căsătoriei

Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui dar nu ca omul să trăiască izolat, ci oamenii trebuie să realizeze o unitate interpersonală în toate domeniile societăţii în care convieţuieşte. Desigur această unitate se referă atât la viaţa de familie, prin căsătorie, dar extinzându-se şi în viaţa de familie spirituală, adică biserica.
Unitatea de familie este formată, precum bine ştim, din soţ şi soţie care devin din două persoane, una singură (Genesa 2:24). Încă de la facerea lumii Dumnezeu a ştiut că omul nu este bine să fie singur,făcându-i un ajutor potrivit. Astfel se întemeiază familia, care este legată prin legământul făcut atât de bărbat cât şi de femeie, prin consimţământul reciproc dat de viitorii soţi. Acest act al căsătoriei nu este numai de natură fizică ci şi de natură spirituală şi emoţională, ei fiind uniţi de Dumnezeu (Matei 19:6).

Acest legământ pe care îl fac cei doi este pentru toată viaţa (Romani 7:2), este o relaţie plină de profunzime, instituită de Dumnezeu pentru a reprezenta relaţia dintre Hristos şi Biserica Lui, aşa cum găsim în Efeseni (5:23-32). În faptul că Dumnezeu a hotărît să facă om după chipul şi asemănarea Lui, găsim câteva asemănări. În primul rând, Sfânta Scriptură ne relatează faptul că Trinitatea, chiar înainte de întemeierea lumii, era în părtaşie, comunicare şi împărtăşirea gloriei (Ioan 17:5,24), dar tot aşa i-a făcut pe Adam şi Eva care îşi împărtăşesc dragostea, cinstea şi loialitatea unul faţă de altul, iar de atunci toată omenirea.
Desigur se poate spune acum că dece nu a creat trei persoane în una singură, ci a făcut două persoane unite să fie una singură? Gândind logic, nu putem asemăna căsătoria cu Trinitatea. Pur şi simplu faptul că Dumnezeirea este Trei în Unul iar casătoria este numai din două persoane, aceasta poate marca superioritatea lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Creatura nu se poate compara cu creatorul ei, sub nici o formă. Apostolul Pavel sugerează creştinilor că e mai bine să nu se căsătorească, dar totuşi,zice el, decât ca omul să cadă in păcat şi nu poate să se stăpânească, să se căsătorească dar nu oricum, ci „în Domnul” (1 Corinteni 7:39).
Îl găsim pe Domnul Isus ca o situaţie unică. El rămâne necăsătorit, dar oare dece? Isus, are o dublă persoană, este atât Dumnezeu cât şi om. El nu putea să aibă nici o legatură de felul acesta cu o fiinţă păcătoasă, umană, dar El îşi alege ca mireasă Biserica (Efeseni 5:22-33). Aminteam mai sus faptul că omul nu alege să se unească numai din motive de natură fizică, ci şi spirituală si emoţională. La fel si Hristos, odată ce îşi alege Biserica ca şi mireasă, împreună cu fiecare dintre membrii ei, Isus se bucură de o unitate spirituală şi emoţională care la fel, nu va dura pe o peroadă scurtă de timp, ci va dura o veşnicie.
Anumite confesiuni religioase spun că acest act al căsătoriei este o taină. Un sinonim pentru acest cuvânt este acela de mister, enigmă, ceva de neânţeles. Biblia nu este o carte care să ne lase în dubii, iar în ceea ce constă acest act al căsătoriei nici gand sa fie o taină. Dacă vrem să ne gândim într-adevăr la o taină, ne putem gândii la Cina cea de Taină. Aici este intr-adevar un mister şi anume trupul şi sângele lui Isus au o însemnătate aparte pentru creştinii care au fost după înălţarea la Cer.
Nu putem spune că este o taină căsătoria. Pavel, în 1 Corinteni vorbeşte şi de categoria de oameni care nu au avut parte de căsătorie pe care îi sfătuieşte să rămână aşa, dar totuşi, spune el, dacă cineva s-a legat de o nevastă să îi fie credincios, la fel şi în cazul soţiilor. De aici putem deduce faptul că nu toţi oamenii au parte de un partener de viaţă dar nu la fel este şi in cazul lui Hristos. El are cu siguranţă o mireasă, aceasta fiind formată din toţi cei ce au ales să îi fie supuşi, care este cu alte cuvinte Biserica.
După cum Hristos este capul Bisericii, pe care o iubeşte şi veghează peste ea pentru sfinţirea ei, tot aşa trebuie să fie şi viaţa de familie creştină. Trebuie adus în discuţie faptul că unitatea din Trinitate nu este reflectat numai de persoanele căsătorite, ci este văzută prin unitatea dintre credincioşii care au părtăşie in Biserică care nu este formată numai din persoane căsătorite, ci şi din cei necăsătoriţi (ca exemplu poate fi dat chiar Isus şi Petru) dar ideea e să se reflecte natura Trinităţii.
Fiind mai atenţi şi la modul cum tratează Pavel imaginea dintre Biserică-Hristos şi căsătorie, putem observa foarte clar că Hristos şi Biserica ne este dat ca un reper, ca o învăţătură, ca un model, ca un model de relaţie intre soţ şi soţie. Taina referitoare la Hristos şi Biserică într-adevăr este mare, aşa cum spune Pavel în Efeseni capitolul 5, ea fiind ceva ce omul nu poate percepe. Descrie natura lui Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu misterios, în snsul bun al cuvântului şi nimeni nu se poate compara cu El. Datoriile pe care le are soţul faţă de soţia lui, iar pentru aceasta bărbatul trebuie să i-a aminte la modul cum se raportează Dumnezeu ca mire şi la fel cum trebuie mireasa, Biserica, să se raporteze la Mire. Se pune mare accent pe iubire, dându-ne exemplu pe Hristos, care a iubit aşa de mult Biserica încât şi-a dat viaţa pentru ea „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul în apă prin Cuvânt, ca să se înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată şi fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană”. De aici putem desprinde şi felul cum doreşte Hristos să fie Biserica, care trebuie la rândul ei să fie modelul soţiilor.
Un alt accent in cartea Efesenilor, se pune pe supunere: ”Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştrii ca Domnului, căci bărbatul e capul nevestei după cum şi Hristos este capul Bisericii”. Dumnezeu a căutat cel mai eficient şi cel mai nobil model pe care trebuie urmat în căsătorie iar acesta nu este altul decât unul real care şi există, cu alte cuvinte, acesta fiind modelul Hristos mirele şi Biserica mireasă.
Căsătoria este un legământ pe care atât bărbatul cât şi femeia îşi dau consimţământul asupra faptului că vor să întemeieze o familie, acest act al căsătoriei având la bază temelia Isus Hristos şi învăţătura Sfintei Scripturi. Nu putem intra în sfera lui Hristos, cu alte cuvinte să spunem faptul că este o taină casatoria din moment ce se se pune în discuţie divinul cu umanul. Umanul ceea ce poate face, este de a urma ceea ce Biblia îl învaţă.