Dacă suntem sinceri cu noi înşine, vom observa că deseori facem foarte puţin pentru Dumnezeu. Şi mă întreb dacă o fi din pricină că nu avem posibilitate, sau o fi pentru că toate lucrurile ne sunt potrivnice atunci când trebuie să slujim? Un lucru ştiu, că Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Ce ar mai trebui să ni se facă şi nu a fost făcut; suntem    lipsiţi oare de vreun bine pe care Dumnezeu putea să-l facă pentru noi? Nicidecum, ci în toate privinţele harul a  fost revărsat, ca să ne putem bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu „zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte,ca să umblăm în ele ”(Efes. 2:10).

  Şi iată că El îşi pleacă privirile să vadă ce se face pe pământ. Şi ce va vedea? Un abur care se arată puţintel şi apoi piere? Sau o inimă smerită, ce are dorinţa de a-L sluji şi lăuda pe Dumnezeu în statornicie!?           Avem atâtea exemple în Cuvântul lui Dumnezeu; oameni care au renunţat la ei înşişi pentru a fi în slujire.
Pavel şi Sila, dezbrăcaţi de hainele lor, cu picioarele în butuci, în temniţă, se încredinţează în mâna lui Dumnezeu şi-l slăvesc prin cântări de laudă.
Este un lucru de dorit şi plăcut înaintea Domnului să fiu cu inima gata pentru a-L lăuda.
Şi Pavel a fost un apostol cântăreţ, despre care nu ni se spune că ar fi fost iscusit, totuşi la cântările ce au răsunat în temniţa filipenilor s-a coborât slava lui Dumnezeu (“Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” Ps.22:3). Şi câte s-au petrecut în noaptea aceea... cutremurul de pământ, căderea lanturilor, deschiderea uşilor, deşteptarea din somn, biruinţa luminii asupra întunericului, suflete născute din nou ... Cât s-au pregătit Pavel şi Sila pentru a cânta?
După puţinii anii de slujire pe care îi am, pot să spun că este mai de preţ întâlnirea cu Hristos şi călăuzirea Duhului Sfânt, decât pregătirea multă fără de El. “Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă,  întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare”(1Tim. 4:8). Şi spunând asta nu vreau să se înţeleagă faptul că nu este nevoie de pregătire, ci dimpotrivă urmând sfaturile apostolului, trebuie să fim găsiţi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău.
Şi atunci ce-mi doresc, e să se facă minunea ca să căntăm şi cu mintea, dar şi cu duhul, în aşa fel încât să se cutremure ţâţâna cortului nostru trupesc, să cadă lanţurile răutăţii, ca liberi fiind să luminăm în jurul nostru.
               Astfel cei ce dorm în păcat să se trezească la fel ca temnicerul, să se producă naşterea din nou şi odată cu aceasta să  vină de la Dumnezeu pacea şi bucuria mântuirii.
Sau să se petreacă aidoma ca-n vremea lui Elisei - un cântăreţ iscusit şi proorocul să-şi deschidă gura şi să vestească mesajul lui Dumnezeu! Sau să cântăm ca David, să fugă toate duhurile răutăţii! Să se audă cântarea noastră ca a celor 24 de cete a câte 12 cântăreţi din 1 Cronici, cap. 25, toţi cu nume reprezentative.  Şi aceasta pentru slava lui Dumnezeu şi pentru zidirea noastră.
Dacă eşti nemulţumit de lucrarea corului din biserică înseamnă că ai calităţi muzicale mai bune decât a celor ce slujesc. Nu sta nepăsător, fiind doar un observator critic. Ne dorim să fim mai buni, mai plăcuţi lui Dumnezeu, de aceea te chem să ni te alături, să lucrăm împreună, în unitate şi dragoste,pentru că mare izbăndă dă El acolo unde este unitate . Şi sunt convins că făcând astfel, cântarea va fi, şi va avea rezultatele ce sumar le-am înşiruit mai sus. Se va flutura steagul biruinţei şi se va înălţa paharul izbăvirilor. De aceea „Să mi se umple gura de laudele Tale, şi-n fiecare zi să te slăvească!”(Ps. 71:8).
Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! Doamne ajută! Doamne dă izbândă!”(Ps.188:24,25) Amin.