După luni de frământări cu finanțele, vizele şi alte problem pe care le-am întâmpinat înainte plecării, am reuşit pe 30 aprilie să zburăm spre Regatul de Mijloc. Am pornit cu mult entuziasm şi multe aşteptări, asta deoarece ne-am rugat mult pentru această misiune, am chemat multe biserici şi mulţi oamenii să se roage împreună cu noi. Încă de când am ajuns în B_eijin_g am fost surprinşi de Dumnezeu. Am fost aşteptaţi în capitala Regatului de Mijloc de o prietenă chinezoaică, dar care e cetăţean american (s-a mutat în America în ani `90), şi cazaţi pentru 2 zile într-o familie de creştini chinezi. Ne rugasem pentru o astfel de oportunitate de a întâlni creştini chinezi pentru a afla de la ei ce înseamnă să trăieşti ca şi creştin într-o ţară comunistă în secolul xxl. Am aflat de la ei că a fi un creştin integru înseamnă să renunți la un loc de muncă uneori (deoarece acel loc de muncă îţi cere să fi corupt, să faci lucruri împotriva principiilor lui Dumnezeu – Du, tatăl acelei familii a renunțat la locul de muncă după ce a devenit creştin pentru că i se cerea să facă lucruri împotriva principiilor lui Dumnezeu), să te întâlnești pe ascuns şi alte lucruri de genul acesta.

 După cele două zile petrecute în această familie am luat trenul cu direcţia X_inin_g, la o distanță de 23 ore, în zona de vest a ţării, deja pe podişul t_ibeta_n la o altitudine de 2200m. Aici am fost primiţi de echipa de misionari care ne-au ajutat cu cazarea şi celelalte detalii legate de lucrare.

… lucrare cu studenţii …

Ne-am implicat în lucrările lor, fie la a ajuta la predat limba engleză (momente în care am reuşit să discutăm cu studenții despre creştinism, ce este şi cu ce-i diferit de budism sau alte religii, deci să semănăm câteva semințe de adevăr).

Ne-am implicat de asemenea într-o lucrare ce are ca scop deschiderea şi formarea de relaţii cu studenţii (o cafenea în care studenţii vin să practice limba engleză), momente în care de asemenea am reuşit să discutăm, de această data mai profund deoarece am avut mai mult timp, despre diferențele dintre budism şi creştinism.

Un alt mod în care am ajuns în contact cu tinerii de acolo a fost o întâlnire la unul dintre misionari. El a invitat câţiva prieteni studenţi la el acasă unde am avut discuţii despre creştinism, în comparație cu budismul (discuţiile purtate pe tema diferenţelor dintre budism şi creştinism sunt un mod prin care se poate începe o discuţie despre Dumnezeu, mod prin care se poate propovădui Cuvântul fără a fi acuzat de prozelitism, aceasta deoarece în momentul în care se începe discuţia interlocutorul începe să pună întrebări, noi nu am făcut altceva decât am răspuns la întrebări). Discuțiile au fost mult peste aşteptările noastre, la sfârşitul acestora tinerii recunoscând că budismul nu are răspuns la întrebările vieții (de unde venim, spre ce ne îndreptăm, etc) aşa cum creştinismul are. După 2 ore de discuţii am ieşit împreună în oraş. Pe drum am fost surprins de băiatul cu care discutam (ma întrebat dacă eu cred în Isus, dacă citesc Biblia) când el scoate o carte cu povestiri din Biblie şi mi-a arătat-o, spunându-mi că el citeşte din ea şi i se pare foarte interesantă. M-am bucurat să aud asta, cu toate că eram un pic speriat văzându-mă cu o carte creştină în mână pe stradă unde puteam fi văzuţi de oricine. Ne-am despărțit de ei rămânând să ne întâlnim următoarea săptămână; fiind plecaţi din localitate pentru mai multe zile am fost plăcut surprinşi să primim telefon de la băieţi – ne întrebau dacă ne putem întâlnim iar (era pentru prima data când ei îl sunau pe misionar să se întâlnească). A rămas ca misionarul cu care am lucrat să continue să se întâlnească cu ei.

… dăruind o Biblie …

Un alt tânăr cu care am ajuns în contact a fost un bucătar-chelner. Ne-am împrietenit repede cu el, asta deoarece el lucra de la 9 la 23, 7 din 7, se mutase în oraş de o lună şi nu avea prieteni. Am putut povesti cu el multe, înainte de plecarea noastră reuşind chiar să-i facem cadou o Biblie (în limba chineză). A fost atât de surprins de gestul nostru încât i-a fost greu să se despartă de noi. În cultura chineză dacă primești un cadou e semn că trebuie să faci un cadou înapoi, ceea ce noi nu așteptam de la el – simpla noastră prietenie şi un mic cadou l-a făcut pe el să se simtă că are valoare ca om, nu e o maşină de făcut bani (ceea ce sistemul ateist strigă în gura mare). Un prieten misionar a rămas să-l viziteze din când în când pentru al ajuta să înţeleagă ce citește din cadoul pe care la primit de la noi.

… 3 zile în centrul budist T_ongre_n …

Am reuşit să mergem pentru 3 zile şi într-un oraș t_ibeta_n (T_ongre_n), loc în care am vizitat familia unui student pe care l-am întâlnit în X_inin_g (familie de budiști), o mănăstire budistă şi o familie de misionarii. Cerusem lui Dumnezeu încă din România să ne dea posibilitatea de a ajunge în astfel de familii șş ne-am bucurat să putem povesti cu localnicii, să ne rugăm pentru ei şi să avem chiar marşuri de rugăciune în care să cerem Tatălui zdrobirea puterii vrăjmaşului din acea zonă (acest oraş este al III-lea centru religios al budismului t_ibeta_n – cea mai închisă religie).

… rugăciune ascultată …

Rugăciunea noastră la plecarea din România a fost să întâlnim creştini chinezi pe care să-i încurajăm şi de la care să aflăm modul în care ei îşi trăiesc credința, să întâlnim tineri care  au inima deschisă spre Hristos şi cărora să le vorbim despre dragostea Lui, şi să ajungem în familii de chinezi necreştini pentru ai binecuvânta cu rugăciuni şi alte lucruri. Acum la întoarcere putem striga în gura mare ca Dumnezeu ne-a ajutat şi că modul în care El a orchestrat lucrurile a fost divin. Am reuşit să semănăm sămânţa, am vorbit cu misionari de acolo să continue să ude ceea ce noi am semănat şi vă chemăm să continuăm împreună să-L rugăm pe Tatăl ceresc să facă să crească copacul neprihănirii şi să umple ţara de roadele dragostei, deoarece ţara e plină de roadele nedreptăţii.

Ne gândim să ne întoarcem în C_hin_a, de data aceasta pe termen mai lung (cel puțin 2 ani). Procesul mutării este destul de complicat (include viza, care cel mai probabil va fi viza de studii, costul este în jur de 1200$/an de persoana, cazarea – chinezii închiriază apartamente fără mobilă, aragaz, frigider sau alte lucruri necesare, suportul financiar lunar – banii pentru mâncare, cazare, etc) dar nu imposibil, de aceea vă chemăm să ne susţineţi în rugăciune pentru acest motiv – PROCESUL MUTĂRII – preconizăm să ne mutăm  2012.