Cu ajutorul Domnului in luna august 2009, am ajuns impreuna cu alti aproximativ 50-60 de tineri in tinuturile nordice Romaniei, in Ucraina prin intermediu misiunii M.T.U.- Misiune, Transculturala si Ucenicie. Tinerii prezenti in aceasta misiune au fost organizati si distribuiti sa lucreze ogorul Evangheliei in 7 localitati (Berestia,Herta,Corcesti,Lunca,Mahala,Priprutea si Vancicauti). Echipa in care am lucrat eu a fost randuit de Domnul sa fie repartizata in localitatea Lunca, un sat cu aproximativ 600 de locuitori din raionut Herta. Persoanele care formau echipa erau tineri din mai multe parti din Romania: Olguta (Tg.Mures); Ada (Turda); Andrei (Turda); Alin (Suceava) si Eliazar (Cluj).

In Lunca am petrecut 2 saptamani zi de zi, timp in care scopul nostru primordial era sa il marturisim pe Dumnezeu. Am incercat sa ne facem cunoscuti si cat mai amabili cu oamenii ajutandu-i la orice aveau nevoie. Eram plini de elan toti din echipa, crezand noi ca in 2 saptamani toata Lunca se va pocai. In aceasta localitate nu este biserica penticostala. Aceasta dorinta era uneori impletita cu teama necunoscutului loc unde aveam sa ajungem, a oamenilor de acolo si a lucrarii care urma sa o facem. In prima zi am ajuns pe la domnul primar care ne-a dat usor acceptul de a lipi afise in sat, de a sta de vorba cu satenii precum si a organiza evanghelizari la caminul cultural. Prima “surpriza” a fost ca pretul pentru inchirierea caminului era pentru noi “la oferta”, adica de trei ori mai mare decat daca am fi organizat o discoteca. Am inceput a impartii invitatii copiilor pe care ii intalneam si stabilisem o ora de intalnire pentru jocuri si alte activitati. Dupa ce am umblat toata ziua facand acelasi lucru, a venit ora cand trebuia sa ne intalnim cu copii. Am ajuns la locul stabilit si nu era nimeni.dupa o ora si ceva in sfarsit au inceput sa apara. Ne dadeam seama pe zi ce trece ca terenul era tot mai greu. Intrand in contact cu oamenii, ii vedeam extrem de politicosi. Primeau invitatiile pentru a veni la caminul cultural in ziua stabilita pentru evanghelizare insa pe spre surprinderea noastra in prima zi au venit 3-4 persoane care in urmatoarea jumatate de ora au si plecat. Cu fiecare zi de evnaghelizare la caminul cultural era tot mai dezamagitor pentru noi. Am ajuns sa fim doar noi la evanghelizare, cantand si propovaduind Cuvantul care rasuna prin toata Lunca. Oamenii nu veneau la camin pentru ca le era teama sau rusine insa stateau fiecare in curtea lui si ascultau in timp ce faceau lucrurile gospodaresti. EVANGHELIA A STRABATUT IN ECOU LUNCA.

Am intalnit oameni foarte harnici, alergau mult pentru ei insa cand auzeau de Dumnezeu spuneau ca nu au timp. Nu putine au fost situatiile cand oamenii ne inchideau usa sau poarta in fata, sau strigau dupa noi, sau nu ne dadeau nici o atentie sau alte situatii. Nu am descurajat sau chiar daca au fost clipe scurte de deznadejde, ne rugam cu totii si primeam din nou curaj si indrazneala. Insistam inaintea lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca impotrivirile erau multe. Stim sigur ca satan nu a stat linistit deloc deloc. Lupta la nivel spiritual a fost simtita inca din prima zi si la multi nu a incetat numai dupa cateva zile dupa ce au ajuns in Romania. In prima saptamana multi dintre membrii echipei erau trantiti la pat cu febra si stari de neputinta. Am simtit ca e cel rau dar nu ne-a biruit. Razboiul nu era al nostru, era al Domnului. A doua saptamana lucrarea celui rau s-a manifestat prin deznadejde, descurajare si neintelegeri intre membrii grupelor. Stiam ca numa el poate face asa ceva. Am insistat inaintea Domnului si lupta a fost castigata.

Asa cum am amintit mai sus, incercam sa ajutam oamenii la tot ce aveau nevoie. Unii au ajutat la mecanica, altii au strans fanul si l-au dus acasa cu patura, altii au turnat beton, altii au facut curatenie. Activitatile au fost foarte diverse. In toate astea incercam sa il aratam pe Isus precum si prin versetul biblic inscriptionat pe tricourile noastra : ISUS ESTE CALEA, ADVARUL SI VIATA. Oamenii cu fiecare zi ce trecea erau tot mai reticienti fata de noi, in ciuda amabilitatii lor. Imi aduc aminte de o fetita care venea in fiecare zi la intalnirile cu copiii ca intr-o zi o gasim prin sat cu piciorul invelit cu o bucata de carpa murdara. Intreband-o ce i s-a intamplat ne-a zis ca i-a intrat un cui in picior. Am vrut sa o ducem la un cabinet medical insa parintii nu au vrut sa o lase cu noi iar ei nu aveau timp sa mearga. Mai bine au legat-o cu o carpa infectata si umezita putin in motorina. Ne durea sufletul stiind ce pericol e pentru acea fetita insa ne durea si faptul ca oamenii erau atat de orbiti. Oamenii deja ne cunosteau. Majoritatea fugeau de noi cand ne vedeau iar altii veneau la noi sa povesteasca.

Cele 2 saptamani au trecut repede. A fost un timp scurt gandindu-ne ce mult ogor este acolo nelucrat. Am mers de acolo plini de Dumnezeu si cu mari experiente de misiune. Credem ca noi am udat, Dumnezeu face sa creasca. Ne ramane in suflet toata lucrarea din Lunca si nu numai insa intr-un mod mai deosebit mi-a ramas in minte o femeie paralizata care a fost cea mai deschisa pentru primirea cuvantului. Doamna Areta este numele acestei femei. A plans si ne-a primit acasa la ea, desi dansa era intainsa in pat, ca o bunicuta dar credem ca l-a primit in inima pe Hristos ca Mantuitor. Sotul doamnei Areta era in primele zile foarte autoritar si impotriva existentei lui Dumnezeu. In ultima zi cand i-am vizitat a stat si dansul si a ascultat Cuvantul, s-a rugat cu noi si cu sotia dansului si spre marea noastra surprindere ne-a zis:”Va mai poftim pe la noi”.

Am venit de acolo in Romania si imi dau seama ce bine e sa poti veni la o biserica frumoasa sa canti,sa te rogi, sa slujesti fara nici cea mai mica problema. Drumurile din Lunca erau asfaltate cu 5-6 cm de praf pe care il inghiteam zilnic. E un har de la Dumnezeu sa avem asemenea conditii in biserici. Cineva spunea ca in Casa lui Dumnezeu este o singura regula: aceasta este sa te apropii de Domnul. Misiunea noastra nu s-a incheiat odata cu plecarea de acolo precum nici misiunea ta nu e incheiata. in fiecare zi de marti echipa MTU care a fost in Lunca se roaga si posteste pentru oamenii de acolo.Razboiul e al Domnului.

Ii multumesc Domnului ca a randuit pentru mine aceste 2 saptamani in care sa vad ca oameni care traiesc in aceasi era cu mine nu au atata har ca mine. Si tu te poti implica in aceasta misiune daca vrei, rugandu-te pentru Lunca si nu numai. Slavit fie Domnu!!

Scris de Eliazar Pripon
(www.eliazarpripon.wordpress.com)